Zis si facut, ocazia nu se lasa asteptata, apare tura care de fapt o asteapta tot omul un an intreg: "La Turdeni". Vroiam sa merg la aceasta tura in urma impresiei excelente care mi-a lasat-o articolul de pe acasenii.ro. A fost o tura faina, o amintire placuta..
Si sa incepem cu inceputul: calul balan arata inainte de tura ca dupa o tura..
Am prins o vreme excelenta fara pic de nor. Am fost o gramada, peste patruzeci de suflete manate de aceeasi pasiune, pedalatul, respectiv un suflet canin ocupat cu alergatul...
Macadam bun! Unii au mai plonjat pe el, dar fara urmari grave, doar asa, mai prafoase..
La regrupare. Inca un motiv de socializare.
Si cireasa de pe tort, Cheile Turzii.
Cu spd-urile m-am descurcat binisor, nici o cadere de tip bolovan. In schimb la coborarea per pedes, scrasnind pe pietre, de pe delusorul de mai sus, am primit lovitura fatala de la o bikerita: "E greu, domnu', pe tocuri??"...
