Exploring - Inuri - Valea Vintului

Da, nu am vrut sa mai am de a face cu calul balan.Dar mi-a trecut dupa o zi. Sa vedem pozele.

Actiunea incepe duminica la 6 dimineata, ora la care contribuabilul de rand sforaie inca linistit.

Se anuntase o zi caniculara, de unde atmosfera cetoasa de pe valea Muresului.

Soarele incalzea deja binisor la ora aceea timpurie.

Ascensiunea a fost placuta la inceput, prin poienite pline de roua, la umbra era racoare, inca!

Subsemnatul cam terminat dupa ascensiune, in padurea de pini de la 800m.

In schimb paianjenul nu avea probleme, probabil abia ce isi infulecase perechea :)

Aici google-maps zice ca e pasune dar au mai crescut molizii intre timp. Trebuie vizitati iarna.

Cireasa de pe tort, coborare pe un drum putin frecventat, in exclusivitate pentru subsemnatul. Ajunge sa se ingusteze la nivel de carare, vegetatia invadand spatiul disponibil. Dar nu a mai contat, dupa o singura fundatura, am ajuns pe valea Vintului unde am coborat in nestire.

Cu alte cuvinte, impins in sus vreo 7 km, orizontal vreo 15km si restul de 19 km coborare :). Diferenta de nivel 700m.

Evadarea de duminica - Poiana Ampoiului - iulie 2010

Doar poze

Tangerine Dream - Mothers of Rain

De sezon...

Marsul din iunie 2010

Si s-a intamplat. A fost mai bine ca primul. Adica politia a mers mai incet si pruncii n-au mai fost asa de nebuni. Surpriza a fost data de baietii din Sebes, la 7 ace, sau ma rog, suruburi :).

Niscai poze random...

In asteptare...

No Adriana, no party!

Am facut si o tura "privata" dupa mars pe traseul sudic:

Traseul pare promitator dar mai trebuie educata masa de pietoni care penduleaza ca niste oi bete de pe o alee pe alta : ma fratilor, partia asta cu dreptunghiuri nu e pentru voi, e pentru biciclisti !!!, restul va apartine!!

Bonus: Baietii de la Sebes, cu exceptia muschetarului din decor.

Mamut reloaded

Avand in vedere ca ploua la greu si cum nu aveam de gand sa ajung sictirit ca acei 10 biciclisti nemti sau olandezi pe care i.am vazut pe european, am decis sa merg din nou pe Mamut din urmatoarele motive:

1. e aproape
2. in caz de furtuna, o iau la vale rapid.

Surpriza a constat in lipsa manelistilor de la liziera. Probabil au zis ca nu se merita sa mearga pe udeala. A ridica berea in vibratii de manele e nevoie de suport solid.

Deci pictures as usual :

Adica ce vede un biciclist cand bea apa.

Spre Sebes.

Unii ar zice end of the road.

Cararea spre varful Mamutului, in exclusivitate pentru subsemnatul... cu exceptia a catorva milioane de muste..

Veniti la marsurile de biciclisti - vara 2010

Purecele pe Mamut

Adica asa s-a numit iesirea regulamentara de duminica. Am ramas surprins ca in exact doua ore m-am pomenit in poienita din varful dealului numit Mamut. De ce ii spune asa nu am idee, poate ca seamana cu un cap+trompa+spate de elefant ? Oricum diferenta de nivel a fost de aproape 600 de metri. Dar a meritat, liniste, un soare cald, vanticel, relaxare pura.

Respectiv am ramas surprins sa vad pietrele de la Ampoita in dreapta.

Surpriza emisiunii a venit de la un domn in varsta cu care m-am intalnit pe carare si care mi-a oferit o schita a muntilor Trascau plus indicatii cum sa ajung la niste pesteri interesante.

Intr-o seara, o oaie a mancat un .. biciclist?

Asta ar fi urlat tabloidele si toti reporterii insetati de senzational, dar nu a fost sa fie asa. Intalnirea mea cu turma de oi a fost una pasnica desi parea sa inceapa prost... ciobanul m-a lamurit ca ma adapostisem de ploaie langa locul unde le punea el sare oilor, care oi crezusera ca sunt ciobanul.

Intamplarea s-a petrecut duminica, la tura standard de intretinere de 20 km. Modificarea de traseu a survenit ca urmare intalnirii cu singurul nor mai agresiv de pe 100 kmp, ca urmare m-am adapostit sub un pod, oile la fel.

Ultimele cojoace ale iernii

Nu am suportat sa mai stam inchisi in casa, am decis sa scarmanam ultimul cojoc al iernii.

Un pic cam moale dar dupa ce am trecut de limita zapezii a fost ok!

Am deranjat bietele caprioare, a fost o iarna grea pentru ele, in mijloc caprioara, stanga tapul.

Spre Mordor, pardon, releu :). De data asta de pe partea cealalta.

De pe la altii - City Bike Wien

Cine are chef poate sa faca o tura cu bicicleta prin centrul Vienei cu destul de putini bani. Tot ce trebuie sa ai la tine e un credit card Visa/Mastercard garnisit cu nu foarte multi bani. Practic poti inchiria bicicletele de pe strada, de la automatul care strajuieste bicicletele.

Ideea e simpla si practica: odata preluate datele de credit card automatul elibereaza o bicicleta care poate fi scoasa din lacas, la revenire se va deconta contravaloarea inchirierii de pe card. Fireste la intrebarea tipic mioritica, "da' ce se intampla daca nu mai aduc bicicleta ?" raspunsul este rapid: te costa 600 de euro pe care trebuie sa ii ai pe card, daca nu ii ai atunci masinaria nemteasca de recuperat banii se va pune in functiune, mai ales acum cand suntem in EU.

In schimb, pentru cine are grija si e corect, tarifele sunt simbolice: 1 euro pe ora avand bonus prima ora gratis. Daca in decurs de o ora plasezi bicicleta intr-o statie citybike, dupa un sfert de ora o poti prelua din nou pentru o ora gratis.

Statia aceasta de biciclete e la aproximativ 1.5 km de West-Bahnhoft, statia unde ajunge rapidul de Bucuresti.
Mai multe informatii : http://www.citybikewien.at/