Incet incet tura de duminica devine traditionala. Ca de obicei soarele placut de toamna mi-a dat imboldul de a pleca, am gasit si motivul - strugurii lasati sa se coaca in gradina de la tara. Nu e mult pana acolo, 12 km dar e cam 300 m diferenta de nivel. Greseala a fost ca m-am imbracat prea gros, bluza cu gluga si jacheta groasa plus rucsac. La inceput a fost bine, prin cele 2 grade Celsius ma strecuram destul de bine dar cum nu m-am putut abtine sa nu o iau pe niste scurtaturi mai abrupte, m-am incalzit ca un motor de dacie la deal :). In scurt timp am fost leoarca pe spate si nu puteam nici sa ma scap de caldura, bluza nu avea fermoar... cand am sa cobor am inceput sa inghet rau de tot, abia asteptam sa se termine coborarea...
Si de data asta m-am intalnit cu un fazan (cine se aseamana se aduna), el insa se pregatea de culcare intr-un salcam nu ca mine haihui pe coclauri.
Strugurii in schimb au fost deliciosi. Incredibil de dulci, cu boabe negre inca tari, unele aveau aproape gust de vin. Erau ultracopti, frunzele cazusera de pe vie si ramasesera doar ei sus, in asteptare. Am zis ca totusi sa nu exagerez, cine stie ce alcoolemie iti fac boabele astea. Cu toate zaharurile ingurgitate am degerat rau la vale. Singura optiune de incalzire era sa trag tare dar am putut face asta doar cand am ajuns la orizontala. M-am ingrijorat putin acasa, ma cam durea scafarlia de la frig dar am scapat. Invatatura de minte - nu mai plec fara salopeta si ochelarii de schi!! Si fara rucsac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu