Ei bine a iesit o frumusete de traseu aproape complet la vale, care imi permite sa fac o bucla prin padure care nu ma mai intoarce la traseul de urcus. Este incredibil sentimentul cand lasi de frane si bicicleta o ia de sub tine de parca are motor. Cu atat mai mult cu cat totul se petrece in liniste mormantala. Nu o sa imi iau niciodata motocicleta!
Se afișează postările cu eticheta trasee. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trasee. Afișați toate postările
marți, 28 septembrie 2010
Adrenalina la doi pasi
In timp ce gafaiam pe post de purece pe mamut, am dibuit o drum forestier care convergea la poteca principala. De data asta am hotarat sa vad unde duce drumul respectiv, parea circulat deci riscul de fundatura era mai mic.
marți, 2 februarie 2010
luni, 14 decembrie 2009
Drumetie Alba-Iulia - releul de la Oarda de Sus
Profitand de ultimele zile de soare si sub imboldul avertismentelor de ninsoare, am plecat intr-o tura de explorare a imprejurimilor la sud de Alba Iulia. Traseul este de fapt un punct intermediar din traseul care doresc sa-l markez pe bikemap pana la Rapa Rosie.
Ca de obicei cursa a fost contra cronometru, fotografiile de la releu fiind destul de slab expuse -> in plan , refacerea turei cand este zapada si soare! Interesant a fost ca deasupra soarelui se formase un halou alungit cu aspect cilindric - nu e efect de la lentila telefonului. Am testat cu aceasta ocazie si aplicatia google-maps de pe telefon, a mers foarte bine, satelitii i-a prins imediat, fata de alte aplicatii care au nevoie de 5 minute ca sa se sincronizeze.
Mai jos, traseul pe bikemap, am cautat sa fie pe rute cat mai putin circulate de masini.
Ca de obicei cursa a fost contra cronometru, fotografiile de la releu fiind destul de slab expuse -> in plan , refacerea turei cand este zapada si soare! Interesant a fost ca deasupra soarelui se formase un halou alungit cu aspect cilindric - nu e efect de la lentila telefonului. Am testat cu aceasta ocazie si aplicatia google-maps de pe telefon, a mers foarte bine, satelitii i-a prins imediat, fata de alte aplicatii care au nevoie de 5 minute ca sa se sincronizeze.
Mai jos, traseul pe bikemap, am cautat sa fie pe rute cat mai putin circulate de masini.
joi, 26 noiembrie 2009
Planuri vara 2010
Ce face un biciclist cand sta si se uita pe geam la vremea oribila ? Raspuns : planuri pentru zile mai bune.
Asadar:
Ar fi interesanta o tura la releu completa, poate cu o drumetie de prospectare de pe valea Ampoiului.
Piatra Tomii direct dinspre valea Muresului, explorare pentru coborare pe valea Vintului.
Geoagiu - Alba Iulia pe valea Muresului : aici o sa pun sistemul la test, adica o sa merg cu trenul pana la Geoagiu, sa vad cum se duce o bicicleta cu personalul.(50km)
Geoagiu - Alba Iulia,
prin Ardeu , apoi Almasu-Mare si Zlatna, am fost cu masina iarna si peisajul era delicios, daramite la vara.(100km - probabil la sfarsitul verii cand exista antrenament)
Alba-Iulia - Straja, mai ales la salcam.
Alba-Iulia - Blandiana neaparat cand infloreste salcamul.(40 km )
Sugag - Luncile Prigoanei - Varful lui Patru , asta dupa tura de 100 km la Zlatna neaparat :).
In final turele spontane de weekend : Cheile Ampoitei, Intregalde, Fenesului, Ramet, Aiud.
Program incarcat, ce mai ! :)
Amatori ?
Asadar:
Ar fi interesanta o tura la releu completa, poate cu o drumetie de prospectare de pe valea Ampoiului.
Piatra Tomii direct dinspre valea Muresului, explorare pentru coborare pe valea Vintului.
Geoagiu - Alba Iulia pe valea Muresului : aici o sa pun sistemul la test, adica o sa merg cu trenul pana la Geoagiu, sa vad cum se duce o bicicleta cu personalul.(50km)
Geoagiu - Alba Iulia,
prin Ardeu , apoi Almasu-Mare si Zlatna, am fost cu masina iarna si peisajul era delicios, daramite la vara.(100km - probabil la sfarsitul verii cand exista antrenament)Alba-Iulia - Straja, mai ales la salcam.
Alba-Iulia - Blandiana neaparat cand infloreste salcamul.(40 km )
Sugag - Luncile Prigoanei - Varful lui Patru , asta dupa tura de 100 km la Zlatna neaparat :).
In final turele spontane de weekend : Cheile Ampoitei, Intregalde, Fenesului, Ramet, Aiud.
Program incarcat, ce mai ! :)
Amatori ?
miercuri, 11 noiembrie 2009
Alba Iulia pe bikemap
Rociclomania proudly presents : Alba-Iulia si imprejurimi: Drambar, Ciugut, Oarda, Paclisa. Traseul este aproape orizontal.
Alta ruta mai dificila dar buna pentru ars caloriile este Alba-Iulia, Drambar, Hapria, Straja - urcus bunicel si constant..
Alta ruta mai dificila dar buna pentru ars caloriile este Alba-Iulia, Drambar, Hapria, Straja - urcus bunicel si constant..
vineri, 23 octombrie 2009
Explorare - Valea Vintului
Valea Vintului se inscrie in stilul vailor de pe partea estica a Trascaului, practic un firicel de apa ce vine din munti si in final se varsa in Mures.
Intentia a fost si este de a ajunge la Piatra Tomii urcand pe valea Vintului si coborand prin Racatau. Adica tura ar incepe aici, se ajunge sus si apoi coborare aici. (a se cauta "tinta" din mijlocul hartii din wikimapia.
Pana acum am reusit doar trei sferturi din urcare, se urca mult prin sat:
Fiind duminica, multa lume statea pe banci, la drum, cascand ochii cat cepele la casca mea de biciclist, auzeam remarci gen "hai tu sa vezi ceva..." sau "si-a luat aia ca sa nu isi sparga capul"..
ajung chiar la niste chei :
se trece printre stanci :
...casele satului apar din nou pe un platou, multe din acestea erau complet parasite...
.. niste roci stratificate mi-au atras atentia, unele case erau construite din "placi" luate din aceste straturi..
respectiv capatul turei - unde m-am oprit pentru ca timpul alocat se cam terminase.. respectiv drumul era cam dificil - asta din punctul de vedere al vulpii la strugurii acri...
Ah, sa nu uit, in total au fost 40 km din care doar vreo 5 pe asfalt, restul pietris...
Intentia a fost si este de a ajunge la Piatra Tomii urcand pe valea Vintului si coborand prin Racatau. Adica tura ar incepe aici, se ajunge sus si apoi coborare aici. (a se cauta "tinta" din mijlocul hartii din wikimapia.
Pana acum am reusit doar trei sferturi din urcare, se urca mult prin sat:
Fiind duminica, multa lume statea pe banci, la drum, cascand ochii cat cepele la casca mea de biciclist, auzeam remarci gen "hai tu sa vezi ceva..." sau "si-a luat aia ca sa nu isi sparga capul"..
ajung chiar la niste chei :
se trece printre stanci :
...casele satului apar din nou pe un platou, multe din acestea erau complet parasite...
.. niste roci stratificate mi-au atras atentia, unele case erau construite din "placi" luate din aceste straturi..
respectiv capatul turei - unde m-am oprit pentru ca timpul alocat se cam terminase.. respectiv drumul era cam dificil - asta din punctul de vedere al vulpii la strugurii acri...
Ah, sa nu uit, in total au fost 40 km din care doar vreo 5 pe asfalt, restul pietris...
vineri, 16 octombrie 2009
Releul de la Inuri
Cea mai lunga si interesanta drumetie a verii 2009 a fost la releul de la Inuri. De o gramada de timp vroiam sa ajung acolo dar nu cunosteam nici o ruta. Pana la urma dupa x hoinareli si prospectari de drumuri cu bicicleta (traiasca wikimapia) am reusit sa incropesc o ruta pana acolo. L-am corupt pe F ca sa vina cu mine si intr-o frumoasa dimineata de mai am pornit- de data asta fara biciclete - nestiind ce ne asteapta sus.
Este foarte aproape de Alba-Iulia, la 10 km departare, si incepe urcusul din satul Vurpar. Actiunea incepe la 6:00 (aviz somnorosilor), am mers cu masina pana acolo ca sa nu pierdem asa multa vreme , aveam timp doar pana la pranz.
Am prins o vreme buna, tot ce regret e ca aerul nu era chiar curat, ca sa fi putut sa avem o perspectiva mai "larga".
Si pornim - dupa 20 min - promitator :
Drumul e pustiu, doar un vanticel clatina frunzele - trecem printr-o padure de pin si ajungem pe un platou:
Unde constatam ca nu suntem singuri: un guster profita de soarele ce incalzea tot mai tare...
Ne apropiem de primele case din Inuri:
... avem parte si de alti trecatori ...
Dupa mai multe urcusuri si coborasuri ajungem intr-un colt al satului. Ne dam seama de asta dupa tabla indicatoare, era insa atat de ruginita incat scrisul era vizibil doar datorita... ruginii care avea texturi in relief pe locul literelor. Ne salutam cu niste batrani care ne zambesc sugubat afland unde vrem sa mergem - inca vreo 2 km de urcus... o mica livada destul de cocheta...
Iesim din sat ... in stanga Alba-Iulia iar dreapta Sebesul cu norul de gaze de la Kronospan...
si inca o perspectiva peste sat, spre Cugir - Orastie, in decor de salcami infloriti...
.. in fundal o parte din Retezat cu ultimele urme din iarna 2008 :)...obligatoriu salcamii..
... continuam drumul pe un platou aproape orizontal, pe stanga se vad urmele unui incendiu care s-a petrecut prin 2005...
... si nu mai avem mult.. pe stanga pietrele de la Ampoita - pe dreapta "cocoasa" de la Intregalde..
... si incepem sa prindem o perspectiva spre Zlatna - cine are ochi buni o sa vada in stanga turnul de la uzinele de prelucrare de metale grele - din fericire dezafectate..
In final ajungem langa releu - ne bucuram de perspectiva aproape circulara peste valea Muresului si valea Ampoiului... sub noi o turma de oi isi vede de treaba pe niste terenuri intelenite - se vad urmele santurilor care delimitau razoarele cultivate candva aici...
Dupa o gustare minimala o luam la vale, de data asta traseul ni s-a parut ceva mai scurt dar fie vorba intre noi, a fost mai greu in jos decat in sus. Eu ca eu dar F a cam fost terminat... cel mai notabil eveniment al coborarii a fost intalnirea cu un batran cu cateva vaci... care ne-a dat binete si dornic de conversatie ne-a intrebat "ce mai e pe la oras ?"...
Pe fundal, o posibila coborare spre Valea Vintului pe care am reusit sa o explorez partial vara aceasta.
In concluzie as spune ca traseul de la Inuri se potriveste excelent pentru amatorii de drumetii pe jos dar si MTB. Intentionez sa revin cu bicicleta si sa cobor pe partea cealalta , spre Valea Ampoiului. Estimez 60km si o diferenta de nivel de 650m (asta am putut sa o masor cu GPS-ul). Traseul este in mare parte pe pamant rosu, pe ploaie devine impracticabil.
Este foarte aproape de Alba-Iulia, la 10 km departare, si incepe urcusul din satul Vurpar. Actiunea incepe la 6:00 (aviz somnorosilor), am mers cu masina pana acolo ca sa nu pierdem asa multa vreme , aveam timp doar pana la pranz.
Am prins o vreme buna, tot ce regret e ca aerul nu era chiar curat, ca sa fi putut sa avem o perspectiva mai "larga".
Si pornim - dupa 20 min - promitator :
Drumul e pustiu, doar un vanticel clatina frunzele - trecem printr-o padure de pin si ajungem pe un platou:
Unde constatam ca nu suntem singuri: un guster profita de soarele ce incalzea tot mai tare...
Ne apropiem de primele case din Inuri:
... avem parte si de alti trecatori ...
Dupa mai multe urcusuri si coborasuri ajungem intr-un colt al satului. Ne dam seama de asta dupa tabla indicatoare, era insa atat de ruginita incat scrisul era vizibil doar datorita... ruginii care avea texturi in relief pe locul literelor. Ne salutam cu niste batrani care ne zambesc sugubat afland unde vrem sa mergem - inca vreo 2 km de urcus... o mica livada destul de cocheta...
Iesim din sat ... in stanga Alba-Iulia iar dreapta Sebesul cu norul de gaze de la Kronospan...
si inca o perspectiva peste sat, spre Cugir - Orastie, in decor de salcami infloriti...
.. in fundal o parte din Retezat cu ultimele urme din iarna 2008 :)...obligatoriu salcamii..
... continuam drumul pe un platou aproape orizontal, pe stanga se vad urmele unui incendiu care s-a petrecut prin 2005...
... si nu mai avem mult.. pe stanga pietrele de la Ampoita - pe dreapta "cocoasa" de la Intregalde..
... si incepem sa prindem o perspectiva spre Zlatna - cine are ochi buni o sa vada in stanga turnul de la uzinele de prelucrare de metale grele - din fericire dezafectate..
In final ajungem langa releu - ne bucuram de perspectiva aproape circulara peste valea Muresului si valea Ampoiului... sub noi o turma de oi isi vede de treaba pe niste terenuri intelenite - se vad urmele santurilor care delimitau razoarele cultivate candva aici...
Dupa o gustare minimala o luam la vale, de data asta traseul ni s-a parut ceva mai scurt dar fie vorba intre noi, a fost mai greu in jos decat in sus. Eu ca eu dar F a cam fost terminat... cel mai notabil eveniment al coborarii a fost intalnirea cu un batran cu cateva vaci... care ne-a dat binete si dornic de conversatie ne-a intrebat "ce mai e pe la oras ?"...
Pe fundal, o posibila coborare spre Valea Vintului pe care am reusit sa o explorez partial vara aceasta.
In concluzie as spune ca traseul de la Inuri se potriveste excelent pentru amatorii de drumetii pe jos dar si MTB. Intentionez sa revin cu bicicleta si sa cobor pe partea cealalta , spre Valea Ampoiului. Estimez 60km si o diferenta de nivel de 650m (asta am putut sa o masor cu GPS-ul). Traseul este in mare parte pe pamant rosu, pe ploaie devine impracticabil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)