Se afișează postările sortate după dată pentru interogarea inuri. Sortați după relevanță Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după dată pentru interogarea inuri. Sortați după relevanță Afișați toate postările
luni, 29 august 2011
Incendiu in zona Inuri
Se pare ca zona se preteaza la asa ceva. Acum vreo 4-5 ani, a mai ars acolo o padure de pin. Pe langa ca bastinastii sunt saraci rau, isi mai dau si foc la paduri...
marți, 24 august 2010
La mure - spre Inuri
Acum se coc. Pretext pentru iesiri suplimentare!
Si calul balan odihnindu-se intr-o pozitie cam deocheata :)
Traseul e acilea. Liniste garantata, de iti pocnesc urechile.
Si calul balan odihnindu-se intr-o pozitie cam deocheata :)
Traseul e acilea. Liniste garantata, de iti pocnesc urechile.
duminică, 18 iulie 2010
Exploring - Inuri - Valea Vintului
Da, nu am vrut sa mai am de a face cu calul balan.Dar mi-a trecut dupa o zi. Sa vedem pozele.
Actiunea incepe duminica la 6 dimineata, ora la care contribuabilul de rand sforaie inca linistit.
Se anuntase o zi caniculara, de unde atmosfera cetoasa de pe valea Muresului.
Soarele incalzea deja binisor la ora aceea timpurie.
Ascensiunea a fost placuta la inceput, prin poienite pline de roua, la umbra era racoare, inca!
Subsemnatul cam terminat dupa ascensiune, in padurea de pini de la 800m.
Aici google-maps zice ca e pasune dar au mai crescut molizii intre timp. Trebuie vizitati iarna.
Cireasa de pe tort, coborare pe un drum putin frecventat, in exclusivitate pentru subsemnatul. Ajunge sa se ingusteze la nivel de carare, vegetatia invadand spatiul disponibil. Dar nu a mai contat, dupa o singura fundatura, am ajuns pe valea Vintului unde am coborat in nestire.
Cu alte cuvinte, impins in sus vreo 7 km, orizontal vreo 15km si restul de 19 km coborare :). Diferenta de nivel 700m.
Actiunea incepe duminica la 6 dimineata, ora la care contribuabilul de rand sforaie inca linistit.
Se anuntase o zi caniculara, de unde atmosfera cetoasa de pe valea Muresului.
Soarele incalzea deja binisor la ora aceea timpurie.
Ascensiunea a fost placuta la inceput, prin poienite pline de roua, la umbra era racoare, inca!
In schimb paianjenul nu avea probleme, probabil abia ce isi infulecase perechea :)
Aici google-maps zice ca e pasune dar au mai crescut molizii intre timp. Trebuie vizitati iarna.
Cireasa de pe tort, coborare pe un drum putin frecventat, in exclusivitate pentru subsemnatul. Ajunge sa se ingusteze la nivel de carare, vegetatia invadand spatiul disponibil. Dar nu a mai contat, dupa o singura fundatura, am ajuns pe valea Vintului unde am coborat in nestire.
Cu alte cuvinte, impins in sus vreo 7 km, orizontal vreo 15km si restul de 19 km coborare :). Diferenta de nivel 700m.
vineri, 16 octombrie 2009
Releul de la Inuri
Cea mai lunga si interesanta drumetie a verii 2009 a fost la releul de la Inuri. De o gramada de timp vroiam sa ajung acolo dar nu cunosteam nici o ruta. Pana la urma dupa x hoinareli si prospectari de drumuri cu bicicleta (traiasca wikimapia) am reusit sa incropesc o ruta pana acolo. L-am corupt pe F ca sa vina cu mine si intr-o frumoasa dimineata de mai am pornit- de data asta fara biciclete - nestiind ce ne asteapta sus.
Este foarte aproape de Alba-Iulia, la 10 km departare, si incepe urcusul din satul Vurpar. Actiunea incepe la 6:00 (aviz somnorosilor), am mers cu masina pana acolo ca sa nu pierdem asa multa vreme , aveam timp doar pana la pranz.
Am prins o vreme buna, tot ce regret e ca aerul nu era chiar curat, ca sa fi putut sa avem o perspectiva mai "larga".
Si pornim - dupa 20 min - promitator :
Drumul e pustiu, doar un vanticel clatina frunzele - trecem printr-o padure de pin si ajungem pe un platou:
Unde constatam ca nu suntem singuri: un guster profita de soarele ce incalzea tot mai tare...
Ne apropiem de primele case din Inuri:
... avem parte si de alti trecatori ...
Dupa mai multe urcusuri si coborasuri ajungem intr-un colt al satului. Ne dam seama de asta dupa tabla indicatoare, era insa atat de ruginita incat scrisul era vizibil doar datorita... ruginii care avea texturi in relief pe locul literelor. Ne salutam cu niste batrani care ne zambesc sugubat afland unde vrem sa mergem - inca vreo 2 km de urcus... o mica livada destul de cocheta...
Iesim din sat ... in stanga Alba-Iulia iar dreapta Sebesul cu norul de gaze de la Kronospan...
si inca o perspectiva peste sat, spre Cugir - Orastie, in decor de salcami infloriti...
.. in fundal o parte din Retezat cu ultimele urme din iarna 2008 :)...obligatoriu salcamii..
... continuam drumul pe un platou aproape orizontal, pe stanga se vad urmele unui incendiu care s-a petrecut prin 2005...
... si nu mai avem mult.. pe stanga pietrele de la Ampoita - pe dreapta "cocoasa" de la Intregalde..
... si incepem sa prindem o perspectiva spre Zlatna - cine are ochi buni o sa vada in stanga turnul de la uzinele de prelucrare de metale grele - din fericire dezafectate..
In final ajungem langa releu - ne bucuram de perspectiva aproape circulara peste valea Muresului si valea Ampoiului... sub noi o turma de oi isi vede de treaba pe niste terenuri intelenite - se vad urmele santurilor care delimitau razoarele cultivate candva aici...
Dupa o gustare minimala o luam la vale, de data asta traseul ni s-a parut ceva mai scurt dar fie vorba intre noi, a fost mai greu in jos decat in sus. Eu ca eu dar F a cam fost terminat... cel mai notabil eveniment al coborarii a fost intalnirea cu un batran cu cateva vaci... care ne-a dat binete si dornic de conversatie ne-a intrebat "ce mai e pe la oras ?"...
Pe fundal, o posibila coborare spre Valea Vintului pe care am reusit sa o explorez partial vara aceasta.
In concluzie as spune ca traseul de la Inuri se potriveste excelent pentru amatorii de drumetii pe jos dar si MTB. Intentionez sa revin cu bicicleta si sa cobor pe partea cealalta , spre Valea Ampoiului. Estimez 60km si o diferenta de nivel de 650m (asta am putut sa o masor cu GPS-ul). Traseul este in mare parte pe pamant rosu, pe ploaie devine impracticabil.
Este foarte aproape de Alba-Iulia, la 10 km departare, si incepe urcusul din satul Vurpar. Actiunea incepe la 6:00 (aviz somnorosilor), am mers cu masina pana acolo ca sa nu pierdem asa multa vreme , aveam timp doar pana la pranz.
Am prins o vreme buna, tot ce regret e ca aerul nu era chiar curat, ca sa fi putut sa avem o perspectiva mai "larga".
Si pornim - dupa 20 min - promitator :
Drumul e pustiu, doar un vanticel clatina frunzele - trecem printr-o padure de pin si ajungem pe un platou:
Unde constatam ca nu suntem singuri: un guster profita de soarele ce incalzea tot mai tare...
Ne apropiem de primele case din Inuri:
... avem parte si de alti trecatori ...
Dupa mai multe urcusuri si coborasuri ajungem intr-un colt al satului. Ne dam seama de asta dupa tabla indicatoare, era insa atat de ruginita incat scrisul era vizibil doar datorita... ruginii care avea texturi in relief pe locul literelor. Ne salutam cu niste batrani care ne zambesc sugubat afland unde vrem sa mergem - inca vreo 2 km de urcus... o mica livada destul de cocheta...
Iesim din sat ... in stanga Alba-Iulia iar dreapta Sebesul cu norul de gaze de la Kronospan...
si inca o perspectiva peste sat, spre Cugir - Orastie, in decor de salcami infloriti...
.. in fundal o parte din Retezat cu ultimele urme din iarna 2008 :)...obligatoriu salcamii..
... continuam drumul pe un platou aproape orizontal, pe stanga se vad urmele unui incendiu care s-a petrecut prin 2005...
... si nu mai avem mult.. pe stanga pietrele de la Ampoita - pe dreapta "cocoasa" de la Intregalde..
... si incepem sa prindem o perspectiva spre Zlatna - cine are ochi buni o sa vada in stanga turnul de la uzinele de prelucrare de metale grele - din fericire dezafectate..
In final ajungem langa releu - ne bucuram de perspectiva aproape circulara peste valea Muresului si valea Ampoiului... sub noi o turma de oi isi vede de treaba pe niste terenuri intelenite - se vad urmele santurilor care delimitau razoarele cultivate candva aici...
Dupa o gustare minimala o luam la vale, de data asta traseul ni s-a parut ceva mai scurt dar fie vorba intre noi, a fost mai greu in jos decat in sus. Eu ca eu dar F a cam fost terminat... cel mai notabil eveniment al coborarii a fost intalnirea cu un batran cu cateva vaci... care ne-a dat binete si dornic de conversatie ne-a intrebat "ce mai e pe la oras ?"...
Pe fundal, o posibila coborare spre Valea Vintului pe care am reusit sa o explorez partial vara aceasta.
In concluzie as spune ca traseul de la Inuri se potriveste excelent pentru amatorii de drumetii pe jos dar si MTB. Intentionez sa revin cu bicicleta si sa cobor pe partea cealalta , spre Valea Ampoiului. Estimez 60km si o diferenta de nivel de 650m (asta am putut sa o masor cu GPS-ul). Traseul este in mare parte pe pamant rosu, pe ploaie devine impracticabil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)