Cu alte cuvinte, ma consider norocos sa merg cu Acasenii din nou pe coclauri. De data asta o tura foarte interesanta, cu o gramada de urcus, cum sta bine unei deschideri de sezon. Ca urmare, toate celelalte ture se vor raporta la aceasta si vor fi categorisite drept usoare, frectie la picior de lemn, bagatela.
Si ca de obicei lasam pixelii colorati sa vorbeasca:
In siajul Acasenilor, o priveliste de altfel foarte des intalnita in turele impreuna.
Acasenii la refacerea rezervelor de apa potabila.
Si fireste la refacerea stocurilor de carbohidrati. Mie mi-a priit bine asa ceva.
Iar calul balan se odihneste, destul de epuizat dupa push-bike-ul de adineaori. Va urma o coborare turbata care va sterge cu buretele toate patimile dupa push-bike.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu