luni, 28 septembrie 2009

Despre Bavaria 2 (Mai 2004)

In sfarsit o zi insorita. Nu mai stau mult pe ganduri : termin repede doua felii de paine cu miere si un pahar cu lapte, umplu termosul de bicicleta cu apa minerala si pe "pe cai" :) ca nu se stie niciodata cand vine ploaia. Dar astazi simt ca am noroc.

Ma gandesc la o tura de 30 km pe dealurile din imprejurimi. Din pacate aici padurile au ajuns in stadiul de petece de cateva hectare, cu greu poti sa gasesti un drum mai lung de 3 km printr-o padure. Oricum o iesire din mediul urban nu poate strica :) . Iesirea din oras imi ia un sfert de ora bun, mai am de trecut un obstacol, autostrada. Harmalaia provocata de bolizi de aude de departe, se circula fara restrictie de viteza, 160-180 km/h sunt la ordinea zilei :). La fel si gazele de esapament care se simt de pe pod :(.


Scap de "civilizatie" si ma indrept spre urcus. Mai am insa de mers dar peisajul devine unul tipic rural Bayern.


Atmosfera devine din ce in ce mai placuta, se raresc masinile si se zaresc ademenitoare drumuri forestiere ...


In sfarsit , nu mai am rabdare si cotesc pe un drum inca neexplorat ajung la padure si dilema: pe care din variante sa o iau ? :) .


Un prieten pasionat de mountinbiking spunea, sa alegi drumul cel mai abrupt... in cazul asta am reusit sa ajung intr-o fundatura, dar oricum mai am variante, a doua pe mijloc ma duce adanc in padure... imaginea de mai jos spune tot :).


Dar cum toate lucrurile bune se termina repede, asa si drumul ales se ingusteaza si se pierde...


Pana la urma reusesc sa ajung la drumul cunoscut, urmeaza partea cea mai buna, o coborare lunga lunga pe pietris, 44 km/h nu e o viteza prea mare dar ajunge pentru un drum forestier. Ajung la o capela cladita probabil de catre proprietarii padurii si profit de ragaz sa imi fac un autoportret.


Doua inghitituri de apa, nu mai multe pentru ca nu e asa de cald si o iau din loc, paduricea se apropie de final dar ajung langa o ferma unde mai reusesc sa prind un mic peisaj...


Astazi am fost norocos. Vreme frumoasa, peisaje, culori vii. Si e abia inceptul verii. Ne mai vedem noi :).

Un comentariu:

  1. Frumoase peisaje. Seamana cu ale noastre, doar ca potecile alea sunt prea drepte si ingrijite si nu-mi explic nici unde-s buruienile de pe marginea drumului :)

    RăspundețiȘtergere