Marsul din iunie 2010

Si s-a intamplat. A fost mai bine ca primul. Adica politia a mers mai incet si pruncii n-au mai fost asa de nebuni. Surpriza a fost data de baietii din Sebes, la 7 ace, sau ma rog, suruburi :).

Niscai poze random...

In asteptare...

No Adriana, no party!

Am facut si o tura "privata" dupa mars pe traseul sudic:

Traseul pare promitator dar mai trebuie educata masa de pietoni care penduleaza ca niste oi bete de pe o alee pe alta : ma fratilor, partia asta cu dreptunghiuri nu e pentru voi, e pentru biciclisti !!!, restul va apartine!!

Bonus: Baietii de la Sebes, cu exceptia muschetarului din decor.

Mamut reloaded

Avand in vedere ca ploua la greu si cum nu aveam de gand sa ajung sictirit ca acei 10 biciclisti nemti sau olandezi pe care i.am vazut pe european, am decis sa merg din nou pe Mamut din urmatoarele motive:

1. e aproape
2. in caz de furtuna, o iau la vale rapid.

Surpriza a constat in lipsa manelistilor de la liziera. Probabil au zis ca nu se merita sa mearga pe udeala. A ridica berea in vibratii de manele e nevoie de suport solid.

Deci pictures as usual :

Adica ce vede un biciclist cand bea apa.

Spre Sebes.

Unii ar zice end of the road.

Cararea spre varful Mamutului, in exclusivitate pentru subsemnatul... cu exceptia a catorva milioane de muste..

Veniti la marsurile de biciclisti - vara 2010

Purecele pe Mamut

Adica asa s-a numit iesirea regulamentara de duminica. Am ramas surprins ca in exact doua ore m-am pomenit in poienita din varful dealului numit Mamut. De ce ii spune asa nu am idee, poate ca seamana cu un cap+trompa+spate de elefant ? Oricum diferenta de nivel a fost de aproape 600 de metri. Dar a meritat, liniste, un soare cald, vanticel, relaxare pura.

Respectiv am ramas surprins sa vad pietrele de la Ampoita in dreapta.

Surpriza emisiunii a venit de la un domn in varsta cu care m-am intalnit pe carare si care mi-a oferit o schita a muntilor Trascau plus indicatii cum sa ajung la niste pesteri interesante.

Intr-o seara, o oaie a mancat un .. biciclist?

Asta ar fi urlat tabloidele si toti reporterii insetati de senzational, dar nu a fost sa fie asa. Intalnirea mea cu turma de oi a fost una pasnica desi parea sa inceapa prost... ciobanul m-a lamurit ca ma adapostisem de ploaie langa locul unde le punea el sare oilor, care oi crezusera ca sunt ciobanul.

Intamplarea s-a petrecut duminica, la tura standard de intretinere de 20 km. Modificarea de traseu a survenit ca urmare intalnirii cu singurul nor mai agresiv de pe 100 kmp, ca urmare m-am adapostit sub un pod, oile la fel.

Ultimele cojoace ale iernii

Nu am suportat sa mai stam inchisi in casa, am decis sa scarmanam ultimul cojoc al iernii.

Un pic cam moale dar dupa ce am trecut de limita zapezii a fost ok!

Am deranjat bietele caprioare, a fost o iarna grea pentru ele, in mijloc caprioara, stanga tapul.

Spre Mordor, pardon, releu :). De data asta de pe partea cealalta.

De pe la altii - City Bike Wien

Cine are chef poate sa faca o tura cu bicicleta prin centrul Vienei cu destul de putini bani. Tot ce trebuie sa ai la tine e un credit card Visa/Mastercard garnisit cu nu foarte multi bani. Practic poti inchiria bicicletele de pe strada, de la automatul care strajuieste bicicletele.

Ideea e simpla si practica: odata preluate datele de credit card automatul elibereaza o bicicleta care poate fi scoasa din lacas, la revenire se va deconta contravaloarea inchirierii de pe card. Fireste la intrebarea tipic mioritica, "da' ce se intampla daca nu mai aduc bicicleta ?" raspunsul este rapid: te costa 600 de euro pe care trebuie sa ii ai pe card, daca nu ii ai atunci masinaria nemteasca de recuperat banii se va pune in functiune, mai ales acum cand suntem in EU.

In schimb, pentru cine are grija si e corect, tarifele sunt simbolice: 1 euro pe ora avand bonus prima ora gratis. Daca in decurs de o ora plasezi bicicleta intr-o statie citybike, dupa un sfert de ora o poti prelua din nou pentru o ora gratis.

Statia aceasta de biciclete e la aproximativ 1.5 km de West-Bahnhoft, statia unde ajunge rapidul de Bucuresti.
Mai multe informatii : http://www.citybikewien.at/

Martisor = dezmortire

Declaram oficiala deschiderea sezonului de bikerit pe 2010. Natura a dat startul: flori de arin de pe valea Ampoiului:

Vesti bune - s-au aprobat pistele de biciclete din Alba-Iulia

Mai multe informatii aici.

Tratament contra racelii - schi prin hartoape

De o luna de zile ma lupt cu o raceala rebela care nu vrea sa plece. In final n-am mai rabdat si am zis, ori eu ori ea. Ca de obicei conspiratia o fac impreuna cu Mr.F, decizia finala a fost - urcus o ora jumatate, coborarea jumatate de ora.

Am prins o dimineata superba cu un soare molcom, nici prea cald, nici prea frig. Cristalele de zapada erau interesant de mari si sclipeau placut ochiului. Din pacate prima incercare de fotografiere s-a lasat cu un "batery empty", am incercat cu telefonul din dotare cateva poze in schimb.

Sa revenim la fotografii , actiunea se intampla deasupra unui satuc pe valea Ampoiului.


Deci , cristalele de zapada + subsemnatul.


Mr. F, misterios ca de obicei.


Al treilea personaj - soarele cu dinti de sfarsit de ianuarie.


Fundal : valea Ampoiului strajuita de o coliba mocaneasca autentica .


Valea Ampoiului spre Alba Iulia.

Daca la inceput coborarea a fost placuta, mai jos s-a lasat cu tavaleli prin razoare si imbratisari dragastoase ale copacilor. Avand in vedere ca pana acum am schiat doar pe piste amenajate, cred ca m-am descurcat binisor. Cel mai placut a fost sa facem viraje prin livezile si curtile gospodariilor de pe deal. Ideea este de a deschide portita de lemn, blocata doar cu o sarma si a o inchide inapoi, fiind gata de urmatorul sector de pista. Am scapat doar hauliti de cateva potai destul de plictisite.

Tura s-a terminat leoarca de sudoare si cu promisiunea solemna ca vom reveni pe trasee si mai dure - dar fara schiuri :).

PS: raceala a pierdut competitia.